am fost...prelungirea degetelor tale…
si ochii care vegheau infinitul din tine…
acum.....
sunt cuvântul nespus,
gestul abia îndrăznind să se ridice spre albastru...
eram prelungirea sângelui tău care curge doar prin mine...
Si pleoapa care îţi închidea universul...
am ramas mâna cu care mângâi stelele…
gândul tău de seară gemând de patimi neştiute...
talpa care îţi sărută umbra...
eram...atât de TU încât sufletele noastre se înecau în acelaşi abis de lumină...
acum sunt cântecul de cocori rămaşi în toamna asta uitată de lume...
Sunt sâmburele tău de adevăr sau...de otravă...
Sunt gustul buzelor tale...dulci-amărui...
minunea născută în palma ta întinsă pentru ultima oară la margine de drum...
vietii, iubirii,mie...
No comments:
Post a Comment