daca uiti..te ratacesti........

24 Oct 2008

late nite post...

smashing...or smashed?? that is the question...sau cel putin asta e intrebarea ehe...nice anyway... o da,iubesc..hi hi...iubesc si sunt iubita bai asta chiar e tare,n-am fost de muuuult asa...mi-era dor de sentimentele astea coplesitoare... e ciudat dar o senzatie de bine ma cuprinde mereu... hi hi...am un zambet tampit pe fata all the time... o da si ma mai duc si acasa de craciun...sau dupa...oricum ma duc... :-) mi-e dor de fete (carmen,lianca mea,bianca...) dar si de loooomea din madrid... oricum sunt happy...ma cam repet...deh efecte secundare...

14 Oct 2008

london-again part 1

si iata cum m-am mutat din nou,dupa ce am jurat aproape ca nu mai plec... da...dupa 3 ore si 2 pahare de cafea am ajuns din nou pe taramul magic...hi hi (joke) englezesc...toate imi pareau la fel ca atunci cand am plecat...doar ca de data asta aveam un scop ascuns...cineva ma astepta...si da m-am lasat prinsa in jocul infantil numit iubire din nou...ma cam repet cum spuneam am descoperit din nou copilul ascuns in mine,sti ceva?arati mai bine spunea o amica... da fata zambesc mai des am raspus... e adevarat ca fericirea este relationata cu aspectul fizic... nimic nu s-a schimbat aici...poate doar procesul pentru drept de munca,e mai lung acum... totul e la fel,aceleasi case vechi,aceleasi autobuzuri etajate...doar eu m-am schimbat...sunt mai optimista,nu ma mai plang atat de mult... astept cuminte craciunul..pe care surpriza il voi petrece ACASA in tara cu familia si cu... motivul zambetului tamp pe care il afisez zilnic Alex... :-) n vreau sa par egoista dar e frumos sa fii fericit...i ma bucur la maxim de sentimentul regasit...

13 Oct 2008

un nou inceput

ai ramas mut la strigarile mele, acum e tarziu... mi-am sacrificat iubirea iubirea pe altarul vietii, am vazut-o zbatandu-se,in timp ce plangeam mut... te-am strigat sperand ca vei venii la timp sa ne salvezi, si pe ea si pe mine... degeaba ma strigi acum,e tarziu,prea tarziu... am inceput sa cresc alta iubire... stinghera,stearsa aproape invizibila... ma uit la ceas,e aproape timpul,trenul soseste ma urc,e aglomerat,dar cineva zambind imi cedeaza locul am muzica acum,ma scufund pur si simplu in ea, e ca atunci cand visez si totul revine la normal pentru cateva secunde sunt linistita si serena... stiu ca totul va fi bine...

26 Jul 2008

solitude...

Sunt ca o carte scrisa intr-un dialect ciudat,si singura-ncerc sa ma descifrez inainte sa ma fi uitat. ascunsa,dar urland dupa afectiune,sufar...apoi pun masca,ma refugiez sau fug. Timpul se scurge lent,camera e goala si lipsita de viata...imi aprind o tigara si fumul ma imbata;in penumbra camerei mele,gandesc la semi-obscuritatea pasiunilor senzuale,emotionata,sunt o napasta limitata printre castele din carti de joc. astazi insa,prefer compania ta,in locul singuratatii,gata sa-mi pierd a mia oara,sufletul...speram sa scap doar astazi,de rautatea omeneasca obisnuita,dar am descoperit in tine o cruzime aproape inocenta,naturala. Amanti adulterini. Sunt ca si mantaua de vreme rea...nici macar o manta,ci un fel de hainuta amarata a carei mizerie,este indisociabila de dragoste. Tu preferi sa fi nefericit!! Ai fost o scurta si tulburatoare iluzie,in care eu trebuia sa ma infrunt, singura cu vesnicia in fata mea,vantul glacial interzicandu-mi sa ies din mine insami,pironindu-ma din nou in copilaria mea. Totusi ai sperat,ai asteptat,te-ai rugat pentru altceva si m-ai plantat acolo,in frigul umed al unei luni de iarna,pentru ca sunt incapabila sa te ajut sa stabati iarna; Si astfel dau impresia ca nu lupt,ca sunt indiferenta;paralizata si fara glas ma uitam la tine cu un zambet usor... Eram din nou singura fiindca nu fusesem in stare sa ma fac inteleasa,nu stiusem sa ma revolt. Trebuie totusi sa intalnesc dragostea,intr-un fel sau altul si sa sufar inca odata,sa ispasesc cum s-ar spune...; Sa-mi reneg cinismul teoriilor. Eram singura in continuare...fragila frumusete,iar acum regretele sunt forme definitive ale sperantei. Traiesc comedia ultimei iubiri in padurea sacra a izvorului unde nimeni nu e la adapost de flacari. Sufar o metamorfoza neincheiata,o adolescenta surprinsa in nodurile unui stejar din care nimeni si nimic nu ma poate salva...poate doar lumina data de dragoste... O timida speranta ce abia asteapta sa se transforme in lumina... Prefer visul in locul realitatii!! desii stiu ca nimic nu se va schimba pentru mine,ca totul incepe si se sfarseste in acelasi fel,printr-o infrangere,in absenta sau imposibilitatea dragostei,care va fi fost singura noastra maniera de a iubi pe lumea asta...

25 Jul 2008

clipe se sfasiere sau de oboseala

imi plac lipsurile oamenilor,slabiciunile lor,zonele lor de umbra si nu mai lipseste mult sa le iubesc si viciile,sau felul cum vor sa-si infranga demonii lor interiori.
M-am intors in locul acela,intr-o seara cand ningea,totul era diferit,numai zapada nu se schimbase... Ma hotarasem sa plec in speranta de a gasi vreun secret de viata sau vreun remediu la tristetea ce ma cuprindea.
Multa vreme am crezut ca vorbele ma vor salva,imi vor darui un fel de masca,o limba aproape moarta prin care ratacesc ca o umbra,in cautarea de noi teritorii,intr-un taram fara apa si fara foc,pe-un drum spre locuri interzise mie de catre dragostea in care toti nadajduiesc sa patrunda in felul lor.
In acea apasatoare seara aveam un aer absent,straniu;......ma tulbur si ma indurerez din cauza Tinutului Fericirii,care parea sa se deschida in fata fiecarei fiinte omenesti,in afara de mine; Condamnata sa mor de sete pe malul oricarui izvor,desii nu suport caldura,ma tem intotdeauna de iarna. Un soi de amanta tragica si totodata indulgenta...aproape perversa;realizez ca singura lume a carei disparitie are sens pentru mine este copilaria. El ma privea incercand sa ghiceasca de ce demoni interiori sunt stapanita,deschideam acolo un drum presarat cu sticla pisata;totul era linistit,lumina pura si transigenta: de cate ori visam zorile,eram un copil care se prabusea in el insusi... ...fantome nobile,suflete inghetate,alei nocturne...toate erau ale mele...

23 Jul 2008

imposibila

Umilita sau nedemna de lumina zilei?aceasta este intrebarea si intreaga mea viata nu va fi suficienta ca sa incerc sa ma lamuresc. Am ramas singura,gata sa ma prabusesc in prapastie,la limita dintre intuneric si lumina,silindu-ma sa rad,inghitindu-mi lacrimile,gandind ca daca as plange in clipa asta asa as face toata viata mea de acum incolo,temandu-ma cel mai mult sa nu fiu groteasca,stiind ca ridicolul adaugat mie este un surplus de nenorocire si gasindu-mi pana la urma o placere otravita,un fel de masca. Cu ochii deschisi,apoape rataciti sub zapada ce cadea din noapte,mai degraba decat din cer,visam ca sunt nemuritoare,cutezatoare...libera!! Hotarat lucru:SUNT IMPOSIBILA! Infiorandu-ma de a vedea intr-un fel sau altul sangele meu scurgandu-se pe zapada. Un simulacru de sarut... Acum voi fi singura toata viata,cum sa nu o stiu de pa acum? Ma ascund,ma straduiesc sa fiu discreta expunandu-ma cat mai putin cu putinta,alegand penumbra si nu locurile aflate in plin soare,stau pe o insula numita IRONIE Sunt printre aceeia carora dragostea le este refuzata,si care,in consecinta trebuie sa desparta acest sentiment de dimensiunea incendiara si consolatoare a dragostei...

zambea...

Imi amintesc cumplita contradictie dintre dorinta si frumusete,nu am nimic de reprosat,nimic de iertat:eu singura m-am pus in situatia asta confundandu-mi dorintele cu realitatea.

Un luceafar de seara pe cerul de vara ma priveste ironic acum,zile lipsite de rasarit...

O fata cu chip orfan cu o singuratate de copil din flori,aproape blestemata,vreau o apa capabila sa ma transfigureze.

Si cu cat incerc mai mult sa ma feresc de acest soi de tortura prin speranta,o speranta despre care stiu ca nu are cum sa fie altfel decat dezamagire la infinit,nu fara a pastra insa nabuneasca speranta ca intr-o zi printr-o orbire a carui natura nu mi-o pot inchipui,voi fi iubita si voi iubi.

Sunt pregatita la o masa cenusie sa vad ivindu-se fantomele de un soi nou,menite sa inlocuiasca in imaginatia mea,vampirii spaimelor mele nocturne.

Ceea ce imi strange stomacul nu este dorinta sau frica,nici macar felul cum se lupta cu mine,ci ramasita de speranta care persista in ciuda tuturor,in situatiile cele mai disperate si pe care nu sunt inca in masura sa le numesc posibile adica numele domolit al sperantei,si a carui idee ar fi tot ce i-ar ramane unei fiinte ca mine,in acest oras devorat de plictiseala.

E locul ideal,respir adanc vantul ce-mi aduce miros de pamant rece si de frunze vestede.

El,zambea asa cum nu il vazusem niciodata zambind nici mie,nici asa cum doream sa cred ca altcuiva...m-am inflacarat nu de dragoste ci de speranta,trecandu-mi in clipa aceea prin minte ca dragostea si ordinea naturala a lucrurilor nu erau poate de natura sociala,nici nedespartite si ca aveam si eu unele sanse.

Stiind totusi dinainte ca totul este pierdut si gata sa ma pierd si eu...Prea frumos sa fie adevarat,adevarul atunci nefiind decat chipul imposibilului iar frumusetii cel al chipului meu,speranta si negarea mea,luptandu-se surd in forul meu interior asa cum vor face toata viata mea.

Ce-i cu tine,nu vrei sa fi fericita? soptea el...in timp ce eu nu aveam decat visul din orele febrile si eram ciudat de fericita...

straniul acord dintre timp si eu....

Lacrimile nu cunosc asteptarea...ma bantuie o senzatie de moarte,nu trebuie sa te iei dupa aparente,chiar daca evidenta pare a fi impotriva ta. Mi-am sporit anxietatea,un soi de mila ma cuprinde privindu-ma fara sa ma vad,in clipa aceea as fi daruit totul cerului numai sa-mi pot parasii corpul. Asteptam sa-mi soptesti jumatatile de adevar cu ajutorul carora omul lasa lucrurile in suspensie,dar tu... tu am izgoneai brusc din copilarie,straniul acord dintre timp si eu... Mi-am zis ca:voi incerca sa zambesc mereu,chiar si atunci cand voi plange. Singura mea speranta este aceea de a imblanzi destinul,doar asa pe chipul meu smuls timpului si noptii nu se vor zarii monstrii nocturni. cu gura frematand dar muta soptesc,te iubesc! Noaptea isi are frumusetea ei,deseori stralucitoare,iar ziua o intunericime ce nu depinde de alternanta umbrei si a luminii. Simt cum ma prabusesc brusc in timp...zambesc,plang... Tot plangand in timp ce merg,mi-e teama ca risc sa ma transform intr-o statuie de sare. Am fost izgonita din ceva,ce inca nu stiam ca era vesnicia copilariei,traiesc la marginea taramului viselor unde naivii sunt capabili sa rosteasca adevaruri ce tin de ghicitori mai degraba decat de experienta. Sunt indragostita de-o scaparatoare stea,dragosteas mea...tacuta Voi lasa prada uitarii chipul unui copil pe care aproape ca nici nu l-am cunoscut,nu m-a lasat! astept sa se videce rana provocata...nefiind niciodata altceva decat un fel de dezastru la care societatea,ceilalti,timpul...ne silesc sa participam... Chiar daca nu ajung sa-mi iubesc suferinta pot extrage o satisfactie din tot ceea ce este mai rau si pot depasi relatia tulbure si obscena ce se infiripa intre victima si calaul sau. Victima da,dar, inainte de toate,sunt propria mea victima de vreme ce ma resemnez,nimeni neputandu-ma determina sa ma schimb in aceasta privinta. Mai ies din cand in cand din lumea pustie a cartilor,dragostea ma chinuie mai mult decat pe altii,iar acum vad sfarsitul oricarui lucru inainte sa-l fi trait.

visele te duc pierzanie,fii copil cand nu te vede nimeni...

mai trece o zii,eu pictez masti, te duci departe,si-acum ma urasti, nopti polare-n miez de vara zambete si vorbe dulci... aruncate acum intr-un colt obscur, naivitate,visele ma duc la pierzanie voi fii din nou copil cand,nu ma vede nimeni, am pareri de rau iubirea-n sine miroase rau... ce sentimente pot avea cand nu ma vede nimeni? lacrimez sau sangerez nu-mi place sa ma lamentez dar totul e pe dos... camera asta inchiriata, mastile mele sunt toate pe jos ma privesc toate cu rautate le-am folosit fara dreptate o sa-mi explodeze capul si-am sa fac mizerie doar noaptea sufletele se scurg pe ferestrele murdare din regie... din ce sunt facute cuvintele tale? sfarsitul nu e azi...Aici si poate umarul meu nu va ma fii atat de trist vreau sa fiu copil cand nu ma vede nimeni si vreau sa uit de toate poate chiar si de mine... uite!! se lumineaza, iar eu ma sting de tot acopera-mi lacrimile, si sterge-mi sufletul de durere, imi dati va rog,un inger si-un suflet in chirie? caci eu ma izbavesc in tragedie...

17 Jul 2008

..............

Nu prea stiu de ce-ti scriu. ...... Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. - Antoine de Saint Exupery

16 Jul 2008

pentru voi.....

scriu pentru fostele mele colege de clasa......ma rog unele... :-) Bianca,..hang in there..baby........and i hate bob sinclair too... :-) Carmen,love you bitch...miss you....... Lianca.......nu cred ca citeste aberatiile mele.....dar,mi-e dor de ea........miss you too creatzo.... a da..i-am uitat pe Pasa si pe pRafi.....baieti...avetio grija de voi...noi am avut 4 ani..acum e randul vostru.... gata...... va pup dulce pe toate 3 :-) si pe ei 2... madrid..15 iulie 2008- ati observat cat de repede trece timpul?sincer... parca ieri eram intr-a 11-a cantand cu Carmen i´´m a fuckin´´ fish intr-o baltoaca in fata liceului....doamne..mai tii minte carmen..cum se uitau bobocii aia la noi? saracutii..si apoi le-am organizat balul....... sau.....Bianca.....piesa de teatru..cu Plutariu? doamne ce-am mai ras?Mesalinooooo.... :-) nush sincer ca m-a apucat...cred ca e vara si d´´aia scriu numai prostii....mi-e dor de marea noastra aia murdara....... si de cimitirul ala,numit liceu..... s-au dus...toate................. si anii trec, noi ne schimbam.... nu ne iubim, dar ne miscam... timpul este nemilos... si tot mai des acasa visam..... cu toti si toate..... traim uneori in visare... imi este dor de tine tara.... dar nu mi-e dor de tine...mama... raman aici....printre straini.... visand.... incercand sa miros amintirile.....

14 Jul 2008

no more happy end,4 her.....

intr-o zii fetita a hotarat sa paraseasca dulapul ei preferat...sa vada soarele pe care toata lumea il cauta cu ardoare...s-a invelit cu paturica plina de amintiri si cu broscuta la piept...a iesit..a pasit usor cu teama,simtea o senzatie stranie....se simtea ciudata.... a deschis usor usa castelului,a strabatut straduta pietruita..apoi portile mari s-au deschis....si gata!! era din nou in lume.... a bantuit o vreme privind nepasatoare la tot ceea ce se intampla in jurul ei,l-a zarit pe El,si brusc si-a adus aminte a cine mirosea broscuta...era fericit,zambea...l-a urmarit in tacere cu privirea. Apoi si-a spus,ca doar pentru o zi sa fie si ea fericita...daca el poate si ea va putea, Doar ca,naiva din fire s-a increzut in vorbe desarte,si a inceput din nou sa spere....in zadar... apoi rusinata,a hotarat sa se intoarca pe straduta castelului,la dulapiorul ei.. acolo nu va suferii din cauza nimanui,isi repeta,grabindu-se spre intuneric... dar....s-a ratacit si toate au disparut,s-au saturat sa o astepte,dulapiorul s-a incuiat crezand ca nu mai are nevoie de el...si a ramas singura,ca la inceput...cu paturica si broscuta..care nu mai miroasea a el.... acum cauta un loc in lume...sa-si construiasca din nou.....straduta si castelul...... (isi dorea sa nu fii parasit dulapiorul,ii era bine acolo......doar ca era singura realizase ca nu poate traii acoperita de amintiri ,mirosind doar parfumul acela care in mod ciudat,durea..... iar acum.....acum s-a pierdut pe strazi de piatra....ca si ea.....)

the sun is up...i m still here...

14 iulie-2008- es lo que soy........ una niña perdida.... entre fantasmas,sueños...... y este mundo tan frio.......... mi-ar placea sa ma detasez, sa nu-mi mai pese, sa fiu oarba...... sa nu mai creez povesti.... sa nu te mai doresc.... sa nu ma cunosti, sa nu te visez, sa nu ma vrei doar ca sa ma arunci apoi.....

11 Jul 2008

..late night.........

23:11 arata ceasul micut....din dreapta ecranului.......ma imbat cu melodiile noi....cel putin pentru mine...de la Vama.... ah..ce voce dulce si atat de familiara.....urla: acasa doare: da...mi-a ramas in capul asta deja prea aglomerat fraza asta....acasa doare.... si la mine acasa doare....mereu a durut.....nu ma intelegeti gresit.....dar.....nu stiu asa m-am simtit mult timp...pana am hotarat sa plec.....sa am si eu casa mea...si sa nu mai doara acasa..doar ca am descoperit ca visele-s pentru copii..si acum si eu il urasc pe Fat Frumos...dar parca mai rau pe Ileana Cosanzeana..... of....iar ma regasesc in versuri....iar..imi vad viata transpusa...de altcineva........ eeeeee sunt cam emotiva zilele astea,ma repet......o sa-mi treaca....starea..dar acasa tot o sa doara..... fuck it....am inceput sa fiu melodramatica........ trista..deprimata..si n-am treaba cu Emo..nimic... doar ca......zilele astea straduta si zidurile ridicate din greu....sunt invizibile..si permit fara voia mea incursiuni in mine......sunt transparenta.... doamne..am riduri si cearcane...si ma tot mint ca o sa fie bine..sau mai rau.. ca e deja bine.... wtf?¿?...... stiu doar un lucru.... acasa doare...si il urasc pe Fat Frumos........ o seara placuta tuturor......eu ma duc din nou sa-mi caut paturica de amintiri si broscuta cu miros placut..... deschid dulapiorul.....si adorm........................

anuntul sufletului......

nu ati zarit cumva.........un suflet...?¿? poate l-am uitat pe malul marii.....sau,poate l-am dosit in masina de spalat odata cu hainele....of! ce uituca sunt :-( mi-am pierdut sufletul.....nu stiu ce s-a intamplat...deodata m-am trezit si-am simtit un gol imens....si mi-era frig....m-am dus speriata in baie in dulapul meu preferat,sa-mi caut paturica cu amintiri si broscuta de plus....am poposit ceva timp invelita in amintiri,in intunericul recomfortant al dulapului meu preferat...cu broscuta care miroase a cineva....ciudat? nu stiu a cine....dar ma simteam bine.....apoi am incercat sa plang..sa dau afara rautatea....n-am reusit...apoi mi-am dat seama------sufletul mi-era plecat... speriata,m-am repezit la oglinda...ciudat ma vedeam,dar nu am simteam....in locul ochilor aveam acum un mare gol...... nu!!!!!!! strig,speriata si din nou fug in dulap....nimic... ce ciudat.... sufletul mi-a plecat....... oare...sa fie in cutiuta cu amintiri?...hmm nu......cutiuta e inchisa si ascunsa bine,acolo am lacrimi stranse si dureri...dar mai multe amintiri cu mine,cu noi,cu voi......si-mi plac prea mult,d´´aia le tin ascunse..... m-am uitat sub pat...poate a cazut in timp ma zgribuleam cautandu-te pe tine.....hmm....nu...nu-i nici sub pat.... apoi am cautat prin gradina asta,mare care nu-i a mea......nici aici.... am urlat....... el nimic..... ciudat..sufletul mi-e plecat......sau poate eu l-am alungat?.......... poate..daca stau ascunsa acolo in dulapul meu preferat.....se intoarce.....cine poate stii?cine-mi poate spune? nu mi-ati vazut cumva sufletul? daca il vedeti..spune-ti ca mi-e tare dor de el...si ca vreau sa iubesc....... ¨¨acasa doare.....¨¨

reply la postul lui Tudor Chirila -despre aeroport-....

3 septembrie 2007-zarva mare........ bagaje facute din timp dar desfacute si re-re facute......si aeroportul..... am ajuns...........tata ma strangea de mana...puternic,avea emotii.....eu tacuta,schiopatand din cauza tocurilor prea mari........iar el imi tot repeta sa am grija de mine,sa mananc....deh...parintii... cozi interminabile...iar lumea?¿?hmm parea ca se misca in reluare...toti isi luau la revedere....sau zambeau cu gandul ca pleaca inapoi (mentionez ca zborul era spre barcelona).. la un moment dat..privesc in spate si tata....nu mai era.....am privit prin portile de sticla era afara inca :-) fuma cu sete si privea...spre mine...parca vedea `prin mine.... am lasat bagajul...m-am intors o clipa cu spatele......si din rasputeri am scos un zambet larg......pulsul deja prea accelerat ma facea sa rosesc..dar reusisem sa zambesc pentru el........ am iesit afara,cu mainile tremurande imi cautam impacientata bricheta prin geanta...cu privirea in jos,incercand inca sa nu plang........ apoi ca printr-un vis urat,l-am auzit pe tata spunand.... ca pleaca,are treaba,e obosit..si-n plus nu vrea sa mai stea sa ma vada plecand.... am spus bine...calma,m-a strans in brate si-a plecat....stateam acolo ca o tampita si priveam cum tata pleaca...sotia era cu el...am zarit-o cand a scos o batista din geanta si i-a intins-o apoi s-a intors sa vada daca am vazut-o..am plecat privirea.... nu vroiam sa stiu ca tata plange.... dupa 4 tigari si o cola,mi-am facut curaj... am pasit mandra in aeroportul care parea ca ma sufoca...la inceput am urmarit lumea..... apoi am pasit de partea cealalta,asteptand inca sa ma aud strigata....degeaba apoi telefoanele...uf insuportabile.......... toata lumea parca isi amintea ca plec si vroiau sa ma faca si mai nervoasa....... si mai trista......... am pasit speriata in avion.....cu placebo urlandu-mi in urechi..baby..did u forget 2 take u´´r meds....babyyyyyyyy da....foarte frumos.......ce sa zic...... dupa asta...... potop si furtuni..ç dar acum nu-l mai vad pe tata plangand......... cred ca fiecare din noi...avem propriul nostru aeroport........cu propriile decolari si aterizari.... http://tudorchirila.blogspot.com/2008/05/aeroportul.html

diferent day,same old shit

ma pregatesc sa scriu..scot telefonul sa vad ce zi este...doamne.... am pierdut total notiunea timpului.......mai nou mi-am pus memento-uri pe telefon sa nu uit ca luna asta este ziua bunicului meu.... (la multi multi multi ani) saracutul...si SFANTUL ILIE adica ziua lui tata......de nume.... of...iar telefoane,iar plans la telefon.......... bunica care spune... esti bine?mananci?nu ti-ai gasit si tu pe nimeni?¿ (cea mai iritanta intrebare...de parca iubirea aia pe care o caut eu..se gaseste la colt de strada) of..... caldura asta ma omoara........bine macar ca am muzica...dap......daca nu as avea i-podul asta burdusit in memoria aia scurta cu melodii dragi si de suflet mie..as murii... cred ca sunt oarecum masochista.......ma torturez singura,ascult melodii care ma poarta departe.....unele ma transpun in situatii trecute......placute sau nu.... aaaa--vama veche......... si-ncep sa urlu am doar 18 ani!!!!!! si deja sunt intr-un tren murdar cantand cu colegele de clasa...cu diriga diriga si profu´´ de sport...mergem la munte....vin...... si intrebari tampite......cu raspunsuri si mai si.......ce frumos..... gata....cele 3 minute s-au dus,sunt din nou in birou ascunsa bine dupa dulap....... hmm:tell me how many frogs do i have 2 kiss..before i find my prince...?¿?alta melodie nu va speriati.....nu sunt zoofila inca..... of.... oftez cam mult nu-i asa?¿? carmen daca citesti asta..... intreba-l pe rafi,ce mai face GETA?¿? :-) hi hi si mai incet ca ne aude diriga.......sssssst.... cred ca sunt pe punctul de a intra in depresie......sau ceva de genul..parca nimic nu ma mai misca....nu am chef......nu..n-am chef de nimic.....poate de votka sau de gin.....da......restul nu.... vreau sa am din nou....... 5 ani,si sa ma duc la gradi´´ da...mi-e dor de rochitele alea mult prea pompoase......si de coditele mele.......si....si de strungareata mea........ of.................... trist..trista....... ¨E pustiu, e-ntuneric... si mi-e frica de mor¨¨ .....imi gadila auzul.....

10 Jul 2008

m-am saturat

m-am saturat de plictiseala... m-am saturat de ipocrizia pe care o gasesc uneori in jurul meu... m-am saturat sa-mi fie dor mereu... m-am saturat sa intru in depresii, si atunci cand cred ca am iesit, de fapt ma afund mai tare... m-am saturat de partea mea pesimista... m-am saturat ca optimista din mine se ascunde si apare mult prea rar... m-am saturat sa zambesc atunci cand ar trebui sa plang... m-am saturat de razele soarelui, care parca imi fac in ciuda... m-am saturat de ploile care imi inteleg starea interioara... m-am saturat de lenea care ma cuprinde uneori... m-am saturat de gandurile care nu ma lasa noaptea sa adorm... m-am saturat de naivitatea de care dau dovada in unele situatii... m-am saturat de reticenta cu care privesc unele situatii... m-am saturat de fraza "ar fi putut fi"... m-am saturat de aglomeratia din autobuz... (cu toate ca am renuntat la el de cand m-am mutat) m-am saturat de caldura... m-am saturat de frig... m-am saturat de stirile de la ora 5... (doamne ce bine....ca nu mai am digi tv :-)) m-am saturat de emisiuni idioate... m-am saturat de posturi tv idioate... m-am saturat de oameni care cred ca ma cunosc...

9 Jul 2008

fluturi...rescrisa....

eu..... un fluture orbit... de tine si de-o iubire........ avuta,si uitata simultan......... eu?¿? am murit intr-o noapte rece de vara, dar nici acum n-ai observat, cerul era alb,flamand de iubire, profan de durere, de crude culori, si erai tu, si-am inchis ochii... un cer inalt si gol si tacut... zambeai... mi-am pierdut aripile, printre flori de mucegai, si nu-ndrazneam sa le mai caut, adormisem.... zambeai perfid si plin de jale.... zambeai..... iar eu... eu adormisem......................... acum visez...... noaptea in nuante incolore.... fluturi cu aripi arse in jurul unei lampi uitate..... undeva...departe.... de unde dispar......... in ceata.......

8 Jul 2008

nu stiu ce fac,scriu..........

bun.....17:51 madrid..(orasul asta fara culoare) birou,caldura,oameni nervosi........si noi. (eu si colega mea extenuate...... plictisite) uf...alta zi,same shit..... eu intr-un colt al biroului cu ochi-n monitor......deja ma ustura.... muzica urla...in casti desigur...... post blue-placebo.......faina piesa.... revenim......la biroul asta,si la oamenii nervosi......nush cum se face dar de cand lucrez aici,am intrat intr-o monotonie acuta...fuck... zilnic aceleasi lucruri....... as tipa ca vreau acasa,dar......casa mea-i departe.....prea departe nu vreau sa devin lacrimogena,doar ca din cand in cand mi-e dor de casa mea,nu de oameni,nu de prieteni...doar de casa mea.......de ceasca mea de cafea........de bradutul semes din curte.....si de bolta de trandafiri care in perioada asta trebuie sa fie o splendoare....... wtf?¿? eu sentimentala?¿ doamne....spm e de vina.....cred.. in rest toate rele si urate ca in fiecare zi,normala.....rutina la 20 de ani?¿? stiu ca suna penibil,dar.... cum ar zice oamenii astia ES LO QUE HAY adica.....e asa cum este,ia totul ca atare....hmm.... trist,sau sunt eu trista azi?¿ nush..nu-mi dau seama cred ca-s prea obosita........ fuck si ochii astia...ma ustura,da´´nu ma scarpin..nu..astazi m-am machiat....cica vine fat frumos sa-si repare masina aici...si........astept... mai am app 1 ora de lucru...si fat frumos asta...nimic.....of..si asta m-a lasat balta.... sa fie de vina.........nu.... nici eu n-am nici o vina ca sunt asa cum sunt............ ei dragii mei........gata mai intru un pic pe paginile astea des frecventate....hi5 & co....dupa care sting lumina.....si plec....la casa care nu-i a mea,si chiar daca are gradina......nu are nici bradutul meu,nici bolta multicolora de trandafiri.......

4 Jul 2008

azi....nu....

azi,nu vom face dragoste, avem inimile invelite in foite de staniol.... vom sta linistiti si vom citi povesti... poate chiar vom scrie..... si povestea noastra, vom privi lumea peste umeri, fara sa ne iubim, vom tacea privind fara sa ne atingem..... fara sa ne spunem nimic...... azi nu vom face dragoste... vom scrie povesti cu final fericit......

poveste....

a fost odata,o fetita pe care nu o iubea nimeni... dar ea nu se vaita niciodata, nu avea forta sa scoata din pieptul ei,un oftat... asa treceau zilele,cam la fel fetita se simtea vinovata, dar era frumoasa tare copilaria, mai ales cand lacrimile se uscau si rasarea bucuria.... i-a trecut prin cap,sa se piteasca in dulap.... acolo a petrecut clipe minunate a invatat sa se simta cea mai iubita. si,ca sa fie o poveste adevarata, a nascocit,pentru dragoste atatea cuvinte.... cate nici povestitorii toti la un loc nu o sa aiba,vre odata-n minte.....

stradutza sufletului.....

nu.... n-am mai trecut de mult pe straduta pietruita cu mainile mele.... adunam cu poala mormane de pietre... sa am de zidit....spuneam dar nu ma pricepeam sa tin zidurile in picioare....... atunci am hotarat sa pietruiesc mai intai cararea.... apoivoi ridica zidurile, voi avea si eu STRADUTA MEA!!! am ziduri semete protectoare de-o parte si de alta a sufletului .......... nu!!! n-am mai trecut de mult pe straduta mea, pietruita cu mainile mele......

visul...........

imi trag sufletul si privesc in urma... apoi,continui goana se intinde cat vad cu ochii o umbra imensa si adanca.... care se preschimba in intuneric coplesitor, acum fuga mea e vis, ramane doar un gand, ce striga de durere, si nimeni nu il stie, nimeni nu il vede, plansul aude gandul si se sperie si tace.... dar plansul se inteteste si ploua-n realitate.... stropi de ploaie, un gand si-un vis... eu ma dus acum, multumescu-tie totusi tie....... ca ai scris povestea-n mine........... cea din urma de iubire...............

30 Jun 2008

.....

te las astazi, ramai cu intrebarile... asa e cel mai bine, pentru mine,dar si pentru tine.. (nu-s egoista) nu vreau sa mai cersesc iubire, pe strazile pustii si reci... unde m-ai parasit... nu mai vreau... m-am saturat sa plang la usa ta...... ramai cu intrebarile, te las astazi.......

clipe sfasiate....

sunt vinovata ca cerul plange,
traiesc in doua lumi paralele, visez si sufar deopotriva, castelul de nisip s-a topit, frumosul s-a stins, nu mai e iubire.... analizez si scanez, sunt usoara ca un fulg si zbor... incet aripile-mi sunt de plumb, cad si ma ranesc..... nu mai sper....incerc usor sa ma ridic...dar fiecare lacrima,ma face de piatra..... si ma tine legata de-asfalt privesc de jos,si zbier ca vreau inapoi.... e tarziu..si-s obosita... am fost fericita,o clipa..... si am incercat sa o intind la infinit.... am crezut ca doar asa, ma vei vedea, nu! sunt invizibila pentru tine..... odata cu mine,au cazut mastile.... s-au spart strident de-asfalt le-adun,si-ncerc sa fac doar una.... mii de bucati lipite..... vor forma noua masca... si zidul...... pot dormii linistita, acum am masca si-am ridicat cu greu... Zidul......

oboseala

am obosit sa ma hranesc cu lumina creata de filosofi.... am obosit... suflet de inger.... te vreau doar pe tine.... pur si simplu... exact asa cum au fost si sufletele noastre... la inceputuri... pure si simple..... de ce trebuie intotdeauna sa privim, Apus sau Est cand in inimi sunt ascunse cutezari de Everest?¿ sa nu facem ca trecutul sa ne fie hop, ci punte!! spune-mi ai sa fii acolo?¿

27 Jun 2008

................

promit diminetii inca o noapte, crede-ma nu stiu ce ma mai doare chiar n-am dreptul sa mai zic nimic, am crezut in ceva nou sub soare, azi nici ochii nu mi-i mai ridic sa nu iti pese ca-ntr-o dimineata, voi`pleca spre zarile pustii, nu-mi mai pasa nici mie, chiar de-mi vei spune pe nume, certata cu zanele acum doar o frunza-n vant, cauta te rog,sa fi doar tu, prin tine,altora nu le gasii motiv, lumea ta asteapta, inchide ochii,sa nu te usture cand pe gene o sa-ti ninga.....

26 Jun 2008

ieri....

vreau inapoi ziua de Ieri, te vreau inapoi pe tine, sarut furat la intamplare zambet fugar si lacrimi amare... ziua de Ieri,nu mai vine... iar eu raman prinsa-ntre azi si maine.... te-am pierdut ieri,te voi avea maine.... vreau sa raman prinsa acolo departe..... sa fim din nou doi.... ziua de Ieri,nu mai vine, si azi am ramas doar eu cu mine..... ma lovesc de pereti, si cad adanc,abisal..... ma ridic cu greu, si rad in fata lumii am pierdut de mult speranta si astazi si pe tine.. ziua de Ieri,nu mai vine......

culori

ma imbrac in alb, cand sufletu-mi-e negru... port culori, dar plang pe dinauntru, imi scot masca si pot fii zarita (mi-e frica) putine sunt clipele in care ma simt implinita.... si tot mai rar sunt fericita.... asa sunt eu...un monstru cu chip de copil, cu ochi ce-ascund secrete, si vise-ncatusate... ganduri efemere..... m-am trezit abandonata... uitata,aruncata...... nestiuta,neinteleasa.... ascunsa.... nu vreau sa fiu vazuta... lumina ma dezvaluie... iar eu nu vreau sa mai incep.....

23 Jun 2008

....nu..........

sunt satula de toti, asa cum sunt satula de mine, m-am jucat,sperand ca, doar asa voi evita sa fiu ranita.... doar,ca.....nu am luat in calcul, faptul ca sunt o copila.... si-am suferit... m-am saturat... nu mai pot,nu mai vreau am sa-mi fac ziduri inalte, din durere cu ferestre mici, din lacrimi mari..dar sus.. acolo unde doar lumina poate patrunde.... nu vreau sa mai aud.... voi asculta in schimb, melodii de suflet.... poate asa se va-ntoarce al meu zambet.... pierdut.... au plecat ai mei ingeri.... departe, s-au speriat...sau poate chiar eu i-am alungat.......

.....................

am tacut prea mult, si-am gresit...am lasat sa se vada prea mult... m-am infatisat in roz, in drumul spre ghilotina, sperand ca soarele va rasarii, dintre norii cenusii, iar tu...strain acum de mine, vei venii sa-mi aperi sufletul, am sperat in zadar, drumul e aproape gata ma zbat si zbier ca-s inocenta, dar glasul meu nu razbeste, si raman muta,ma las purtata de calai... clopotele rasuna.n zari......... iar ploaia nu se opreste... un inger cazut.....mizer.......... astazi moare.......... visez ca sunt pe marginea unei stanci... mi-era cald si-am hotarat sa ma racoresc,am plecat.. m-am catarat cu greu, pa stamcile.ascutite, uitand ca nu-mi plac inaltimile.... cu greu ajunsa,transpirata... realizez ca mi-e teama, nu ma pot arunca, dar nici cale de-ntors nu-i.. ce-mi ramane de facut?¿ ramasa singura pe stanca asta inalta.... pe care m-am grabit sa o inving.........

punct..si poate de la capat....

astazi poate chiar iti este bine, ai urzit un scop si l-ai atins, ti-ai dorit sa faci ce vrei din mine.... bucura-te,daca vrei,ca ai invins. umbra,sa mai am nu se mai poate, dimineata ma tarasc pe branci... doamne! canva le faceam pe toate, nu stiam ca vaile-s adanci.... te-ai gandit doar sa-ti fie bine, ai stiut sa ma lovesti din plin, tot ce-am construit e in ruine, nu am decat spre ceruri sa ma-nchin... uite-mi iubirea, vestejita de seceta privirii tale... ti-o dau ti-o daruiesc... si nu-ti mai cer nimic in schimb... in noptile mele nu mai e loc pentru durere, si nici putere sa mai am ca sa astept... si-am sa te uit...daca-am sa pot... imi ceri prea mult,nu pot sa... nu mai vin am sa trec pe-aici din cand in cand pana-am sa uit tot ce-am stiut despre tine....
o noapte albastra e pe cer, si in minuni incepi sa crezi, pasesc in lumea ta,stinghera, si ma scufund... in juru-mi totu-i violet, si luna plina este roz cu suflet tandru de poeta, pe marea ta eu sunt........ o barca mica.... nu-ti mai scriu poezii.... cuvintele mor spre dimineata, in picaturi de fum ancestrale, vrasmas...gandul rataceste prin cararea eului tau strigand din umbra...umbra nu-ti mai scriu poezii sfori taiate imi cad peste trup esti imun la metafore,si la stropul de lumina ce-mi izvoraste din suflet, nu-ti mai scriu poezii, amprenta ochilor tai, imi ingheata printre randuri, sentimentele....

baloane de sapun.....

eu.... deschisa de mangaierea subtire a unui strop de culoare... pierduta cand a fost atinsa astfel povestile nescrise, ajung vise,in baloane de sapun, albastro-albe-roz-transparente, chemate de Niciunde in lumea lui Priveste las doar mana intinsa spre viata....sa ma cuprinda..... ma lovesc apoi de ea,ca de-un zid.... cu nehotarare falsa de ducesa, si-un dor de duca fara adresa..... singura traire-n amintiri antume.... va ramane totusi doar ea.....iubirea... cresc copaci roz,in groapa de gunoi.... ca o tigara doarme totul, in asteptarea mortilor...... in asteptarea unui inel de planeta..... am crezut ca-mi gasesc visul de-a iubii...o clipa doar.. dar vad c-am ratacit pasul, printre rime,in zadar, litere adunate-n slove am imperecheat sperand sa traiesc iubind! dar vorbe, vorbe goale zboara-n vant.... nu mai am acum cuvinte, glasul mut acuma tace... visul nu ma mai alinta... si iubirea.... zace moarta.......

deceptii...

nu vreau sa dau nimic, totul mi-a fost furat... doar crampeie de amintiri,mai am... nu le dau...le pastrez pentru mine.... sufletu-mi tanjeste, ochi-mi plang de singuratate, si lacrimile se usuca..... imi ridic privirea,si te caut....in zare... pe tine copil fara suflet, m-ai pacalit,si ti-am dat totul, fara ca tu sa-mi cari nimic.... apoi ca pe o carte citita, m-ai abandonat, m-am trezit aruncata, plina de praf,pe raftul cu trofee imprafuite.... ce-ti apartine..... ascunsa printre multe altele, una dintre cele care-au fost, n-am reusit sa te schimb, nu mi-ai dat voie sa intru.... m-ai tinut in holul sulfetului, ca intr-o sala de asteptare.... m-am saturat sa-astept, si-am plecat....m-ai alungat fara sa-ti dai seama de fapt.....

20 Jun 2008

de ce...nu....

Nu pot fi.
Nu pot renaşte
Din nimic.
Nu pot fi.
Nu pot cunoaşte
Orice-ar fi!
De ce aş vrea?
De ce să vreau
Să pot?
De ce aşa?
De ce ardeau
Cu toate la un loc
Ale mele vise?
Aripile-mi întinse
Vor libertate!
Aripile-mi albe
Poartă dreptate!
De ce să vi le dau?
De ce să mi le tăiaţi?
De ce-n priviri deşarte,
De ce-n vorbe oarbe
Nu pot fi?
Nu pot găsi?
Nu mă văd
Oglinită-n ochi deschişi.
Nu vreau să vă pierd!
Nu vreau să regret!
Nu am ce lăsaÎn urma mea.
Aş vrea să plec.
Departe.
Într-acolo
Unde se spune că
Rănile trec.
Şi-mi vor rămîne doar
Două cicatrici,
Înşirîndu-se paralel
Pe spatele meu
Ca doi veşnici amici.
Două cicatrici – Urme rămase
De la două aripi.
Smulse.
Tăiate.
Două aripi arse.
Dar...
Nu pot fi!
Nu vi le pot da!
Nu voi ceda!
Nu voi să cred!
Că rănile trec.
Că urmele nu dor.
De ce să plec?
De ce nu să rămîn?
De ce aplecîndu-mi capul,
Să merg ca voi...
Să merg cu voi:
Supuşi, înduplecaţi...
Să fiu următoarea
Lipsită de libertate?...
De ce să merg spre ghilotina de aripi – orbită de realitate?
De ce să nu visez...
De ce să fiu ca voi...
Să devin benevol
Într-o frîntură de secundă
Înecată în fenol,
să devin fiinţă?...
Fără dorinţă?
Fără suferinţă?
Fără vise şi păcate?
Fără drept de libertate?
De ce aş vrea?
De ce să vreau
Să pot?
Doar pentru că risc
Să rămîn singură
După un apus de soare?
Faţă-n faţă cu atîta
Dorinţă şi suferinţă
Păcate şi vise –
Libertatea-mi plînse
Pe aripile-mi întinse.
Am plecat.
Vă las.
În loc de aripi,
amintiri.

17 Jun 2008

vinovata

Mă declar vinovată
pentru trecerea timpului
pentru neviaţă şi renunţare
pentru absurdul eşecurilor mele
cît universul de mare
mă declar vinovatăpentru fuga din rai
mă declar atotvinovată(şi mă pedepsesc ca un samurai)
pentru iubirea ascunsă
ca o bancnotă furată
şi de care tu
habar n-ai.

bizar....

Prin noaptea ce se-aşterne,
secunda zvâcneşte apatic,
lovind, cu aripi de fluturi,
în luna ce scoate la plimbare umbre...
Mai am oare şansa zilei de mâine?
Sunt prinsă în cercul vieţii,
visul se întoarce de unde a pornit,
clipa îl sufocă...
Aud...
simt... tăcere şi noapte deopotrivă...
doar vântul mai plânge prin păr,
coboară văl cernut –
freamăt rece de moarte -
pe şira spinării curg fiori reci: -
Am venit, e timpul!
Dorinţe se retrag în matcă,
nu mai am suflu, nici lacrimi,
golită-s de voinţă,tăcerea măsoară cuvântul,
şoptind: - Eşti amăgirea de-o clipă!?
Viaţa - mare-nvolburată - mă reneagă,
talazuri mă smulg din braţele tale,
m-aruncă spre astre...
figuri hidoase,cu zâmbete sinistre,
mă cercetează cu ochi inexpresivi.
Luna mă ia de mână, o stea mă ghidează...
O umbră de gând mai adie,
încerc să mă sprijin de timpul ce fuge,
alunec şi dispar la ţărmul singurătăţii, de nimeni ştiut...
Vei privi cu furie marea,vei blestema valul ce m-a luat
dar, ca o adiere, briza-ţi va şopti:
„O amăgire este totul”...
Eu nici n-am existat!

despre noi.....

am fost...prelungirea degetelor tale…
si ochii care vegheau infinitul din tine…
acum.....
sunt cuvântul nespus,
gestul abia îndrăznind să se ridice spre albastru...
eram prelungirea sângelui tău care curge doar prin mine...
Si pleoapa care îţi închidea universul...
am ramas mâna cu care mângâi stelele…
gândul tău de seară gemând de patimi neştiute...
talpa care îţi sărută umbra...
eram...atât de TU încât sufletele noastre se înecau în acelaşi abis de lumină...
acum sunt cântecul de cocori rămaşi în toamna asta uitată de lume...
Sunt sâmburele tău de adevăr sau...de otravă...
Sunt gustul buzelor tale...dulci-amărui...
minunea născută în palma ta întinsă pentru ultima oară la margine de drum...
vietii, iubirii,mie...

de ce?

De ce încã mai cred cã sunt corecta…
De ce nu pot sã te uit şi sã trãiesc…
De ce am renunţat sã cred într-un final perfect…
De ce toate acestea în minte-mi încolţesc?
De ce atâta timp nu ai dat nici un semn…
De ce te simt departe şi-mi este mult prea greu…
De ce nu am nimic şi nu mã mai simt demna…
De ce nu mai cred cã, poate, existã Dumnezeu?
De ce nu mi te pot scoate din minte…
De ce-ai ales pe-altcineva… nu ştiu sã spun…
De ce ne-am rãtãcit în fapte şi cuvinte…
De ce dispare totul - baloane de sãpun…
De ce atâtea întrebãri fãrã rãspuns…
De ce tocmai pe tine vreau sã te iubesc…
De ce gândurile astea le ţin atât de-ascunse…
De ce, de la o vreme nu ştiu sã mai zâmbesc?
O să mă fac pierdută,
Măcar câteva zile...
Să uit, să uit
Tot ce mi s-a adunat pe suflet.
Simt roua cum mă-ngheaţă
Simt raza cum mă topeşte;
Mi-e frig, mi-e cald...
Aş vrea o clipă să trăiesc
Din dulcele amar

3 Jun 2008

de azi ma pierd din nou...
ma ascund de tine,de toti si toate,
nu-mi mai pasa
ma rup de lume si de tine,
nu-ti voi mai dorii atingerea,
nu voi mai simtii,
doare si ma rup usor...
ma desprind,o ultima lacrima...curge
si ma opresc o clipa,
imi zambeste o poza..a ta..
te las in urma...
acum paseste usor...poate prea usor...
se urca-n tren,cauta loc...
se aseaza,se descalta si incepe sa scrie...
nu are subiect inca,de mult prea multe ori,
a scris despre EL..si...,s-a plictisit...!!
gata!! de data asta....
usile se inchid,
storurile se trag,gata!
e intuneric acum.......e bine si stie ca,
daca ploua poate sa planga,
iar acum se poate ascunde,
se sparge in mii de vise,
isi fac castel din cioburi....
si palat de lacrimi
fara geamuri,fara usi....
doar pereti inalti in zare...
si se pierde-n labirinturi....
tot de mintea ei create...
si moare ca florile uscate....
lacrimi si sange,
totul e pierdut......
secundele se scurg lent......
nu poate face ingerii sa planga.....

16 May 2008

Azucena

Pentru tine eu,niciodata,
tu pentru mine imposibil....
flori de cenusa goala..
si cercuri de fum,
pentru tine eu,niciodata,
si umbra ti-am zarit-o...
tu pentru mine,imposibil....
in spatele cortinei stau ascunsa,
pentru tine eu,niciodata...
flori de piatra ma-nconjoara,
tu pentru mine,imposibil.....
si deja esti departe.....
eu pentru tine,niciodata......
flori de cenusa goala...........

10 May 2008

10 mai

Daca te-as fi strigat,te-ai fi intors?
daca as fi plans,ai fi vazut?
daca as fi cazut,m-ai fi ridicat?
daca te-as fi iubit,ti-ai fi dat seama?
daca as murii,s-ar schimba ceva?
sau toate ar continua la fel?
suflet ratacitor sunt,am fost si voi ramane.....
daca te-as ruga sa ma vezi,ti-ai intoarce privirea?
ti-ai da seama ca exist?
unde sunt cu totii?au disparut?
sau nu strig eu destul de tare:
AJUTOR!!!!! ?

ciudat toti arunca cu pietre atunci cand vad ca stai singur in picioare

http://http://www.youtube.com/watch?v=OM6Bo9KpW8c

9 May 2008

fara control

Dureri de cap si ameteli,
totul se invarte si cad,
simt cum imi pierd controlul,
totul se prabuseste,
viata mi se sterge
si altcineva o redeseneaza,
ma simt ca-ntr-un film prost,fara sfarsit
clachez si plang,
nu ma pot controla,
merg fara destinatie,
aici nu e casa mea,
dar nici acasa nu-i
am pierdut demult
aceasta notiune
fara sens acum
neinsemnata si mica m-am pierdut
mai rau ca altadata,
lacrimi cad,imi strica machiajul
dar,mai conteaza acum?
nu-i nimeni sa ma vada si totusi toti privesc,
si se aude ceasul...testoasele privesc......
lumea in jur roieste...iar eu ,m-asez
privesc.........

the chocolate run..by dorothy koomson

there s only one thing better than illicit sex.. illicit chocolate... hmm a man or chocolate... put it this way,you'll never be sat around waiting for a bar of chocolate to ring you.... when you buy chocolate you're buying yourself a new best friend ask yourself this:would you you be the person you are today without chocolate? there's nothing more satisfying than opening a box of chocolates knowing no one has been there before true strenght is being able to eat a bar of chocolate without feeling guilty love? it s only chocolate without the calories i'd try therapy if chocolate wasn't quicker and sweeter

versuri pentru un copil cu pielea patata de soare.......

Imi pare asa ciudat, c-avem atata vreme pentru ura,
cand viata nu-i decat o picatura,intre acest moment si celalalt...
si e de neinteles de trup ca nu culege flori,ca nu privim la cer mai des,
ca nu iubim,noi, care atat de repede murim...
Sa te caut, de-as putea macar sa-ncerc ...sufletu-mi nebun si singur,
frematand ...te vad,te ating, te simt si te iubesc ...
naluca eu oare sunt de atata cautare,
sau poate de-o prea lunga asteptare intr-un frig pustiu,
incerc sa ma agat cu fiecare pas cel fac de-a ta umbra ce-mi dispare ... strig, disper si ... doare,
incotro te duci si de cine fugi ...
sunt obosita si tremur la a ta umbra ce-mi apare-n vis ...
nu te cunosc, nu iti vorbesc, doar te iubesc ... dar tu m-alungi si fugi ... te joci si iar te-ascunzi ..
ramai deci doar o umbra, intr-un frig pustiu
ce n-o sa-l pot strabate fara tine,
fara mine, fara noi... noi,ce am rostit ...
de-ai fi tu sau eu sau noi ...
dar sunt doar eu, in acest frig pustiu ...
te aud, te simt si te iubesc,
dulce si amara umbra ...
sa te mai caut, de-as putea macar sa-ncerc.
Daca am fi picaturi, n-am avea nevoie de lacrimi ...
Daca am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destainuiri ...
Dar suntem oameni si avem nevoie de dragoste ...
cine sunt eu? ... eu, sunt o haina fara margini,
naiva fara de privire.
Nisip mi-e sufletul iar marea mi-e zbucim amplu si iubire.
Noroc cu umbra ce m-astupa sa nu mai vad intinsa-mi jale peste ferestrele ramase, deschise etern, in setea lor de soare.
Ai mila, Doamne, de pribeaga, copila certata cu zanele,
in goana ei printre taramuri sa nu striveasca granele albastre, din lanuri de culoare.
Copila netrebnica,
fara suflet, hulita de flori si prea misela ...
ce vreau? ...
tu vrei lucruri si spui de ce?
dar eu vreau lucruri care nu au existat niciodata
si spun de ce nu???

ganduri

...... se spune ca fiecare avem cate o jumatate..undeva in lume.. dar ce faci cand nu o gasesti..? incepi sa vezi lucrurile asa cum vrei tu sa fie..denaturand realitatea... cu vise efemere... incepi sa te minti si sa te refugiezi intr o lume doar a ta..... sperand ca ploaia va trece si vei fi bine...... Eu recunosc...sunt si voi fi o romantica incurabila..idealista..... dar... observ cu durere in suflet...ca lumea nu i asa... nimanui nu i pasa daca esti bine sau nu... si continui sa faci bine doar ca atunci cand tu ai nevoie de ceva bun..o vorba.... buna nu o gasesti...si te intorci in lumea ta..unde muzica ti e prieten de nadejde.. si iar visezi ca intr o zii se va schimba totul.... inger singuratic..... izgonit din gradina.... fara a te putea intoarce.... singura mereu ma agat de orice.... si sper..... si nu i bine.... stiu asta si continui sa o fac...oare de ce?? sa fie de vina pacatele parintilor? naivitatea? stiu ca nu sunt o persoana rea si ca nu as ranii pe nimeni intentionat..... si totusi.......... se mai spune ca daca esti bun esti luat de prost..... da... e adevarat... si te lasi calcat in picioare o data si inca o data si tot asa..pana nu mai poti...si cazi.... si te ridici......doar pentru a cadea din nou.... nimeni nu te ridica... trebuie sa te ridici singur cica e glorios...dar si dureros.........

7 May 2008

lumea.................

¨lumea e plina de minuni,
in cale numai maci
culori dansand
si veseli fragi;
lumea e plina de minuni
si toate imi sunt dragi;
lumea e plina de minuni,
culorile dansand,
(se sting indiferent si plang)
lumea e plina de minuni
si cad ucis de-un gand.....¨
fabianni

................cu Fabianni ...................

sunt o umbra si nu las urme,
doar crampee de inconstienta
Tristane,ma simt lipsit de-a ta prezenta!
sunt inconstienta, si totusi
gandesc la rece si clar,
va vad fericiti ca printr-o oglinda,
scandurile pe care pasesc
s au rupt grinda cu grinda
eu sunt eu,si-am sa gandesc mereu,
si-am sa iubesc mereu.mereu
viata si pe voi,prieteni sau nu,
si nu-s perfecta si ma iubesc
si nimeni nu ma vede.............
fabianni
anda

colaborare cu Fabianni 1

focul imi arde lent sentimentele
ma simt uimit de atata frumusete,
sunt beat!
in jurul meu vad carii si paraziti
si nici un om,
doar fete,
raman uimit si beat
nu sunt Nikita si totusi scriu
un simplu fapt,
AMIN!
Anda Oita

6 May 2008

Marius Costache spunea........

disparitia sperantei.......... Nu cred ca Dumnezeu exista, sunt de parere ca Dumnezeu nu trebuie sa existe si chiar daca ar exista, nu ar trebui sa se manifeste ca acum. Si daca crestinii au dreptate, voi arde in Iad. O eternitate. Dar ma consolez cu gandul ca macar voi putea socializa cu colegul de cazan mai bine decat as face-o cu niste obositi cu aura, care au stat la coada la lumanari...in picioare.. toata viata lor. Imi aduc aminte de discutiile pe care le-am avut cu adeptii crestinismului de-a lungul timpul. Oameni simpli in adevaratul sens al cuvantului, care nu se intreaba ce motiv ar avea Dumnezeu sa creeze lumea (argumentul ca Atotputernicul se plictisea de unul - sau 3 de fapt - singurel nu ma satisface). Sa explici teoria Big Bang-ului, conceptul de singularitate gravitationala sau simpla inexistenta a “duhurilor necurate” acestor oameni e ca si cum ai incerca sa explici unui copil ca nu e frumos sa manance ce scoate din nas. Argumentele lor sunt puerile, si-mi face o placere deosebita sa le demontez. De exemplu: Dumnezeu exista deoarece pana acum stiinta nu a reusit sa demonstreze ca El nu exista. Gresit micul meu prieten cu IQ de papusa gonflabila. Daca nu s-a dovedit stiintific ca Dumnezeu nu exista, inseamna ca acesta ar putea exista. La fel ca Allah, Vishnu, Mos Craciun si alte asemenea entitati a caror existenta nu a fost inca infirmata stiintific. WTF?? Daca nu exista Dumnezeu, cine a creat Universul? Exista mai multe teorii pe aceasta tema, mult mai fondate si verosimile decat cea creationista. Plus, sa accept creationismul ca alternativă la stiinta, e ca si cum as accepta teoria berzei ca alternativa la nasterea biologica. Si tu nu crezi in nimic? Nu te simti singura…? Nu. Nu cred in nimic, si nu-mi trebuie prieteni imaginari ca sa nu ma simt singur. Eh, lasa. Ca are Dumnezeu grija si de tine. Nu a parasit pe nimeni, niciodata… Eli, Eli, lema sabachthani… Este trist cum ca in anul 2008 inca mai sunt oameni, si tineri, cu „carte” , care mai cred in “manipularea manipularilor“….care a fost religia crestina. Din categoria „Stiati ca...” majoritatea ati auzit de : HORUS. Acest baiat este un zeu in mitologia egipteana si a trait(se presupune) in jurul anului 3000 i.e.n. A fost nascut de o mama virgina(ISIS) in ziua de 25 decembrie. 3 regi au asistat la nasterea sa, si i-au oferit cadouri. Cei trei fiind calauziti la locul nasterii de o stea din est. Horus a fost invatator la varsta de 12 ani. La varsta de 30 a fost botezat de ANAAM. La varsta de 33 a murit, fiind tradat de Typhon, unul dintre cei 12 discipoli ai sai. Cred ca ati ghicit, dupa 3 zile a inviat. Attis(mitologia greaca) – a trait in jurul anului 1200 ien. La fel ca si Horus, a fost nascut de o mama virgina pe 25 decembrie, tradat, omorat si inviat dupa 3 zile. Krishna (INDIA)– a trait in jurul anului 900 ien, nascut pe 25 decembrie de catre virgina Devoki, o stea din est a „aratat” locul nasterii sale. La varsta de 30 de ani „savarsa” miracole cu cei 12 discipoli ai sai,. Dupa moartea sa a inviat dupa 3 zile. Dyonissus(Grecia) - in anul 500 ien, a fost nascut de o mama virgina pe 25 decembrie. Avea 12 discipoli cu care strabatea Grecia la pas* si cu care a savarsit miracole precum transformatul apei in vin. Mai era numit „Regele Regilor” si „Alfa si Omega”. Bineinteles a murit cauza a unei tradari , dar inviat dupa 3 zile. MYTHRA(PERSIA) – 1200 ien. Si el nascut de o mama virgina pe 25 decembrie, O stea din est calauzind 3 regi pentru a asista la nasterea sa. A avut 12 discipoli cu care au savarsit miracole, a murit urmare a unei tradari, iar dupa 3 zile(logic) a inviat. Mai este cunoscut ca si „Lumina” sau ” Adevarul”. Aceste randuri sunt traduse si adaptate din Zeitgeist

5 May 2008

oglindesc sentimente

Mi ar placea sa cred....
ca, intr-un vis departe,
te voi avea mereu.....
te-as putea invata
cuvinte mari,insemnate
incep acum:IUBIREA...
si sentimente dragi
care ti-au fost furate..
apoi gasite si-ngropate...
ce-ascunde a ta privire?
suava....ca de ciocolata...?
hmm
ganduri cu gandul la tine......
copil maturizat devreme......
cu privirea de catifea,dar pierduta?
ca ganduri aleatorii,zburatoare.....
da-mi voie sa te cunosc.....
primeste-ma
mi-ai ramas in gand...
e tarziu,
si zbor la tine...
am sa-ti dau de stire
c-am sosit.....
copila ca si tine.....
ma trezesc si nu e bine....
astept din nou sa vina noaptea
sa ma imbie.......
si iar am sa vin la tine........

teatru......

Joc un rol invechit
intr-o piesa noua,
simt mirosul iubirii,ce ma imbata
joc prost....stiu......nu sunt actrita......
sunt doar o fiinta nevinovata,
lacrimile ce-mi curg sunt de sticla
mana mea este purtata de ate,
pasii-mi sunt calauziti de lemn....
ma intreb:cand se termina oare?
imi voi lasa aripile in palmele celui....
in ale carui brate am sa mor....
mi-e martora inima ca-mi voi face timp sa scriu...
un ultim act cu sange pur...
sa-mi scriu pe o hartie galbena de vreme....
dorinta ultima,cea secunda si dintai.....
caci poate si alti actori nestiutori ca mine...
vor incerca sa simta si joace,
vor trece testul iubirii adevarate...
sau vor cadea in abisul magic al lumii.....numit...
TEATRU